La 4 octombrie 1957, fosta URSS lansa primul satelit artificial al Pământului, Sputnik 1, marcând astfel începutul cursei spaţiale.
10 ani mai târziu, la 10 octombrie 1967, se semna Tratatul privind explorarea paşnică aspaţiului cosmic, inclusiv a Lunii şi a celorlalte corpuri cereşti.
În 1999, Adunarea Generalǎ a ONU decidea ca săptămâna 4 – 10 octombrie să fie sărbătorită în fiecare an, în întreaga lume, drept Săptămâna Mondială a Spaţiului Cosmic, tocmai pentru a marca cele două momente semnificative în explorarea spaţiului.
Şi ce ocazie mai bună, ne-am spus, decât această Săptămână Mondială a Spaţiului Cosmic în care, “Explorînd Marte. Descoperind Pământul” (ca să cităm tema de anul acesta), să vorbim despre “Semnături româneşti în spaţiul cosmic”?...De la momentul 14 mai 1981, când România îşi trimitea în spaţiu primul (şi, până acum, singurul) cosmonaut – pe Dumitru-Dorin Prunariu - şi până la programele şi proiectele pe care le realizează astăzi România, ca ţară membră a Agenţiei Spaţiale Europene.
Fără să uităm, fireşte, nici de primul (si singurul) experiment total românesc pe Staţia Spaţială Internaţională - experimentul românesc de microbiologie care, în iunie 2011, pleca spre această destinaţie la bordul unei misiuni NASA, nici de GOLIAT, primului nanosatelit construit în România, lansat în februarie 2012 de o rachetă a Agenţiei Spaţiale Europene – prima misiune a României ca ţară membră a ESA, nici de EUCLID, o altă misiune a aceleiaşi Agenţii Spaţiale Europene, ESA în care România este una dintre cele 13 ţări membre ale consorţiului care o va realiza, nici de….nici de multe altele, despre care vom vorbi la Cafeneaua de ştiinţă de luni, 7 octombrie a.c.
